Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.

Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

[art. 39 alin. (1) din Codul muncii]

• dreptul la salarizare pentru munca depusă;
• dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
• dreptul la concediu de odihnă anual;
• dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
• dreptul la demnitate în muncă;
• dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
• dreptul la acces la formarea profesională;
• dreptul la informare şi consultare;
• dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
• dreptul la protecţie în caz de concediere;
• dreptul la negociere colectivă şi individuală;
• dreptul de a participa la acţiuni colective;
• dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
• alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: 

[art. 39 alin. (2) din Codul muncii]

• obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;
• obligaţia de a respecta disciplina muncii;
• obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
• obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
• obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
• obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
• alte obligaţii prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

 Surse : Ordin 3512 din 27.11.2008 privind documentele financiar contabile. Varianta PDF o puteţi descărca aici.